Matilda Cugler-Poni

În natură-i grea tăcere...

În natură-i grea tăcere:
Paserile au muţit,
Şi 'n tainică durere
Florile s'au veştejit.

Căci o veste mult amară
Le-a adus al tomnei vînt,
Le-a şoptit, că se coboră
Trista iarnă pe pămînt.

Arborii plini de mâhnire
Mişcă vîrful lor uscat;
Mii de corbi, la cruda scire,
De pe crengi s'au ridicat.

Apoi cerul se 'nălbesce,
Şi 'ncet, încet din nori
Cade neaua şi 'nvelesce
Frunze morte, morte flori.

Tot, ce-a fost în lume viaţă,
Ce-a fost dulce 'n trecut,
Sub linţoliul cel de ghiaţă,
Ca un vis a dispărut.