Matilda Cugler-Poni

Toamna

Frunzele îngălbenite
Cad încetul, obosite,
Cad pe cîmpul cel uscat,
Pe pamîntul îngheţat.

Frunzuliţele ce pică,
Vîntul toamnei le ridică
Şi le ia încetişor
Pe aripa lui în zbor

Şi le duce, le tot duce
Pe morminte fără cruce,
Unde dorm uitaţi, neplînşi
Luptătorii cei învinşi...

Ei, în lupte desperate
Cu dureri nemăsurate,
Singuri chinul şi-au curmat, —
Fără teama de păcat!

Primăvara nu răsare
Nici o frunză, nici o floare
Pe pămîntul urgisit
Şi de lacrimi nestropit:

Numai toamna mult miloasă
Pune haina ei frumoasă
Ca o mantie de 'mpărat
Pe mormîntul cel uitat.