Mihai Eminescu

În fereastra despre mare

În fereastra despre mare
Stă copila cea de crai —
Fundul mării, fundul mării
Fură chipul ei bălai.

Iar pescarul trece-n luntre
Şi în ape vecinic cată —
Fundul mării, fundul mării,
Ah! demult un chip i-arată.

„Spre castel vrodată ochii
N-am întors şi totuşi plâng —
Fundul mării, fundul mării
Mă atrage în adânc."