Mihai Eminescu

Uşoare sunt vieţele multora...

Uşoare sunt vieţele multora.
Ei prind din zbor plăcerea trecătoare,
În orice timp au clipa lor cu soare
Şi-n orice zi le-apare aurora...

Dar spune, tu, copilă visătoare,
De-am fost şi eu din rândul acelora,
De-mi eşti şi mie ce le eşti altora,
De nu mi-ai fost o stea nemuritoare?

Trăiam pierdut în umbra amorţirii,
Deşarta-mi viaţă semăna cu spuma
Şi orb eram la farmecele firii...

Deodată te văzui... o clipă numa'
Simţii adânc amarul omenirii...
Şi iată că-l cunosc întreg acuma.