Editura Global Info / Literatură

Mihail Cuciuran

O zi şi o noapte de primăvară pe ruinele Cetăţii Neamţu

Suflaţi răcoroşi zefiri pe coarda lirei mele,
Suflaţi p-astă rîsipă, ce-abia a mai rămas;
Căci ea ne apărară de multe robii grele,
Stîndu-ne spre mărire, pînă într-acest ceas.

Suflaţi şi această vale ce rîul sărpueşti,
Şi vă întoarceţi iară, cătră acest zid sfînt;
Suflaţi ca a lui videri în faptă dovideşti;
C-a fost din învechime un duşmănesc mormînt.

Suflaţi şi încordaţi lira, astă tînguitoare
Ce plînge cu durere, p-acest învitători;
Lacaş a biruinţei, cetaţi învingătoare,
Să plîng de a ei soartă pi-a ei ocrotitori.

Suflaţi răcoroşi zefiri, suflaţi cu vioşie,
Suflaţi şi vă-ngînfaţi suflînd astor ruine,
Unde bravei Moldovei, cu multă bărbăţie,
Nimice sumeţia puterilor străine

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Soarile după dialuri abia mai purpurează,
Roşaţa-i să întinde pe ceriuri însărînd,
Şi luna să iveşti, şi rîul scîntează
A ei razi albie în undă-i oglindînd.

Acum toată mişcarea în cuibu-i să tîrăşti,
Să trage în lacaşu-i, spre a se odihni,
Numai păstoriul turma spre cîmpuri o porneşti,
Ş-în rădiu privighitoare începi a concerti.

Buciumu lui răsună, eho din dipărtări
Îi răspunde îndată ca şi dînsul cîntînd;
Cînd şi cînd să aude a cînilor latrari,
A berbeciului clopot; şi oile zberînd,

Rîuleţul în vale curge şi murmueşti,
Filomela în codru cîntă neîncetat;
Şi cerîul plin de stele de nori să lămureşti.
Şi cît priveşti ochiul, eterul îi curat.

Piste puţină vremi să trec aceste toate,
Şi numai ici cole s-aude cîti-un glas;
În locuri pustiite, şi tare dipărtate,
Şi încă necălcate di a omenirei pas.

Acuma pe-mpregiuru-mi stăpîneşti tăcere,
Toată mişcare doarmi toată suflare taci,
Şi numai cîti o umbră umblă în privighere
Zidiurilor aceste, ce-a le plînge mă faci.

Deodat-un glas salbatic urechea me aude,
Şi văz pe dinainte-mi un ce mic fîlfîind,
De unde eram sigur că toati acum îs mute
Zăresc o cocoveică pi-un stîlpuşor cîntînd.

Mă scol să iau o piatră, s-alung ace urîtă
Pasăre, ce răcneşti c-un glas pătrunzători,
Şi cînd o rădicasăm, întru ace menută,
Mi să arat-o umbră strigînd îngrozitor.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Cine ti-a adus aice? strigă ace arătari,
Cine te face a plînge, a cetăţii dărîmari ?
Cînd noi n-avem trebuinţă de a voastră tînguire,
Nici nu am gîndit a cere de la voi vro mulţămire

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Şi cu aceste zise începu a se pierdi
Ace fiinţă-naltă cari mi-a vorovit,
În zădar ochiu o cată căci ea nu se mai vedi,
Căci iar să înturnasă de unde a venit

Atunce cocoveica porniră iară să cînte,
Pi acest monument vecinic tot aşa fioros;
Să pare tot că strigă pe cerescul părinte,
Prin glasul ei cel jalnic, şi tari tînguios.

Dar în scurt încetează se rădică şi zboară,
Din locurile acele, lăsîndu-mă pe mine,
Să mai jălesc şi eu un minut într-o sară;
Să-şi caute o bortă de ragaz pentru sîne.

Tăcere împregiuru-mi iar să statornicisă,
Dar m-a stăpînit mult, ş-îndată s-a curmat,
Filomela în codru, a cînta începusă,
Dar ce-i ? Nu ştiu pricina, că iar a încetat.

Şi numai murmurare rîului ce curge,
Care ca o oglindă era el de curat,
În răpidile-i mers părè că îmi spune
Ca cîte mii de duşmani adîncu-i a-ngropat.

Eu obosit de trudă vrem să mă odihnesc;
M-am suit sus pi o piatră ca s-adorm un menut,
Şi cînd să închid ochii atunci din nou zăresc
O umbră ce s-înalţă din acel loc tăcut.

Şi vine drept la mine, şi în faţî-mi se opreşti
Întrebînd cini aice pe mine m-a adus?
Pi acel loc ce de umbre acum să stăpîneşti,
Pi ace piatră uitată; care nevoi m-a pus?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Care dureri cumplite mă fac să tînguesc,
Uitatile mormînturi, ş-acel loc dărîmat?
Sau poate cu al meu plîns, numai batgiucuresc
Pi acei ce pentru noi aici s-au mormîntat?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

O umbră respectată? cu aşă obrăznicie
Pi aceste locuri sfinte, n-am gîndit a călca,
Din înpotrivă încă, a voastră bărbăţie,
Am venit p-aste locuri vroind a o cînta.

Vroind să plîng aice mărind a voastre fapte,
Ş-îmi închin astor zidiri care să răsîpesc,
Şi care di o aleasă cetate-s lăudate,
Şi cîte faci vremea în voi să le privesc.

A zidiului darmari inima me îmi curmă,
Dar ce să-i fac vai mie că nu-i pot agiuta;
Că nu-l pot prin jălire aduce l-a lui urmă,
Că el numai pren mine nu să poate-nalţa.

Şi ce-a fost pren putinţă n-a trecut cu videri,
Acel ce providenta îl pusă preste noi,
Din ceasul întronării, îi veni îngrijări
Atît pentru a noştrii, precît şi pentru voi.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Trăiască dorul vostru, trăiască în mulţămiri
Ş-în veci vă guvernează acest stăpînitor,
Umbra strigă — Trăiască vouă spre fericiri;
Trăiască-ne şi nouă bunul ocrotitor.

Ş-în zisa lui din urmă glasuri pătrunzătoari
Răsună pintre bolte c-un glas veselitor,
Strigînd — în veci trăiască! spre a voastră înalţari
Al vostru bun părinte, al nostru ocrotitor.

Dar cine întrerupe? a noastră convorbire,
Îi glasul unui clopot, ce strigă pre duios,
El cheamă pe tot omul acum în mănăstire,
Adună ori pe care, pe bun şi furios.

Umbra peri din faţă-mi, liniştea iar s-aşază,
Ceriul cu nencetari să vedi tot roşind,
Şi glasul rîndunelii, atunce îmi vestiază
A zilei înturnare, c-în prip-ar fi sosind

Luna îşi pierdi faţa, ş-a stelilor lumină
Să face nevăzută în ochii tuturor,
Zefirii pi-o minută durerea îmi alină;
Vulturul să înalţă prin falnicul său zbor.

Plugarii să arată cu mare răpegiune,
Păstoriul iar porneşti turma înspre cîmpii,
Şi stînd pleacă genunchii, de-şi faci rugăciune
Cătră cel ci-l păzeşti în codri ş-în pustii.

Îmi plec şi eu genunchii pi-o biată temelie
Ci pare că odată acel loc fu sfinţit;
Şi rog ceriul să-mi dei macar ceva tărie,
Să pot tîngui jalnic acel zid părăsît.

Şi suspinînd în urmă, cu ochii-n lăcrămare,
Mă scol mai mult în silă pornindu-mi al meu pas,
Giurînd sfintelor zidiuri vecinică neuitare,
Mă mai uit iar spre ele-iau lira-mi şi le las.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA