Naum Râmniceanu

Blăstem asupra nelegiuirilor

Dumnezeule-ndurate
Dreptule judecător,
Vezi-mi a mea strâmbătate
Şi le fi[i] răsplătitor.

Drept a lor nemulţămire
Dă-le scârbe şi amar,
Dă-le dreaptă răsplătire,
Că m-au prădat în zadar

Mânia ta să-i urmeze
Ori măcar unde-or umbla,
Osânda ta să-i vâneze
Vezi pe ce locuri vor sta

Frică dă-le, să se teamă
Şi frunza când s-o mişca,
Pribegind, să bage seamă
Chiar de vânt când o sufla.

Fă-le lor calea pustie,
Ca să umble rătăciţi,
Arată a ta mânie
Şi-unde or fi pribegiţi.

Dreapta ta să răsplătească
Cestor nemulţămitori,
Urgia ta să-i osândească
Ca pe nişte împutători.

Curse-n calea lor le pune,
Să cază în perzare toţi,
Nu mai vază zile bune
Nemulţemitorii hoţi.

Paşii lor le poticneşte
Să n-aibă unde scăpa,
Adunarea lor zdrobeşte,
Oriunde se vor afla.

Să nu poată să-şi găsească
Loc, să fie odihniţi,
Pururea să rătăcească
Şi să fie necăjiţi.

Nu-şi găsească un' să şadă
Câtuşi de puţintel loc,
Fă ca cerul să nu-i vadă,
Şi să ploaie pe ei foc.