Naum Râmniceanu

Sfătuiri către pământeni

Şi pe voi, fii, vă rog foarte
De-acum nainte să fiţi,
Într-un cuvânt, pân' la moarte,
Laolaltă şi uniţi.

Vă sfătuiesc părinteşte
Chipul, care să-l urmaţi
Trăiţi toţi moraliceşte
Ca nume bun să vă daţi.

Cea d-acum împrejur stare
Sânguri voi o judecaţi,
Că fără nici o dreptate
Vă cunoaşteţi vinovaţi.

Nu aţi grijit pentru mine
Nicidecum să mă cinstiţi,
N-aţi cunoscut al meu bine,
Nimene să mi-l măriţi.

Să-nălţase-ntr-unii măria
Pân' la punctul cel de sus,
Să lăţise lăcomia
Umblând cu capul tot pe sus.

Uitaseră p-a lor frate
Căruia era datori,
Şi cinstea pe cât se poate
Pe străini linguşitori.

Vedeţi acum la ce stare
Nemernicia m-au adus,
La cea rea dărăpănare
Pentru voi, ei m-au supus.

Fără nici o judecată
Voi cu ei v-aţi însoţit,
Acum vedeţi că dodată
Mai de tot m-au pustiit.

Nu mă socoteaţi de mumă
Să-mi fiţi fii, şi voi toţi fraţi
Vă numeaţi fii drept o glumă
Iar nu drept adevăraţi.

Şi-n fumul diplomatici
Au năvălit unii cu totul
Şi nu văd, nu pot simţi
Că râde de ei norodul.

N-aveţi între voi unire,
Unul p-altul să iubiţi
Fraţi plini de pizmuire,
Şi de patimi stăpâniţi.

Destul vouă vă era
Streinii numai să vedeţi
Şi moarte deşi vă pricinuia
Tot acelui vă închinaţi.

Într-a voastră rea urmare
Astăzi cerc amar dureri,
Astăzi sunt la ceastă stare,
Slabă fără de puteri.

Dar cu ceste cu toate
Eu pe voi tot vă doresc,
Mumă vă sunt, nu se poate
Trebuie să vă iubesc.

Şi voi sfaturile mele
Trebuie să le urmaţi,
Nu vă pară dojeni grele
Ci vă rog să vă-ndreptaţi,

Şi cea d-acum pildă vă fie
Oglindă ca să priviţi,
Ştiţi a voastră datorie
Cum pr-o mumă s-o cinstiţi.

Vedeţi alte mumăni din lume
Fii lor cum le cinstesc
Şi voi cu acele nume
Siliţi ca să mă măresc.