Editura Global Info / Literatură

Nicolae Dimachi

O adunare de trii cocoane

— Ia vezi, zău, ce minunat
Fustanlîc mi-am cumpărat.
Şi-n credinţa că nu-i scump
Patru lei cotul şi-un tult
Mai ales pe veresî
Fără-a mai puni vadè.
Di pofteşti şi dumneata
Singură eu ţi-oi lua.
— Ehei, soro, de voieşti,
Să mă mai îndatoreşti
Cu-aşa facere de bine
Cumpără-mi şi pentru mine!
— Pre bine, acuş voi zice
Numai de mi-a mai aduce!
Şi ţi-oi faci-atunci de ştiri
De-i veni la tîrguiri.
— Ia tăceţi, acum ajungă!
Ce atîta vorbă lungă!
Vino-ncoace, tu nevastă
Să privim noi la fereastră,
Că s-aude duruind
O butcă hodorogind.
— Mări, dă-o la nevoia!
Treacă cine cum îi voia.
— Ei dichis, mare minune,
Cu căzuta plecăciune,
Nu vezi, fa, că să închină
Şi totuna dă din mînă?
— Arză-l focul cotcodeţ
Că-i un bou de n-are preţ!
Iacă şi-altul di pe lazul
Şi-ntocmai Grigori Razul.
— Zău îţi zic că nu te cred
Oi să merg şi eu să văd.
— Drept să-ţi spui, acest bărbat
Vrednicu-i de lăudat.
Îl vezi, bade, că la toate
Îi mai mult decît să poate.
— Lasă-l la bată-l pustia,
Că-mi umplură mişălia,
Că nu ştii ce-o mai făcut
Gheţului Lapte-Bătut?
— Oh, dar, soro, cum de crezi
Aşa lucru păr' nu vezi?
Îs minciuni aceste toate
Niciodată nu să poate.
— Ia lăsaţi, nu vă sfădiţi
Şi vă-ntoarceţi, de priviţi
Să vedeţi doi într-o butcă
Ca cînd dracul îi apucă,
Aşa strigă şi vorbesc,
Ori pe semni să sfăduiesc.
— Ei, îl ştiu, îi Constandin
Nătărăul cel deplin,
Împreună cu Iordachi.
Gugumanul lui Dimachi.
— Adevăr că-i gogoman
Nu plăteşti nici un ban,
Căci cu totul chiulhaniu,
Nu-i ca Razu paraliu.
Dar măcar şi Constandin
Nu-i mai gios, că-l bolîndin,
Prè bine s-o potrivit
Ca cînd dracul i-o unit.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA