Editura Global Info / Literatură

Nicolae Nicoleanu

9 martie

Multe valuri furiose năvăliră peste mine,
Multe inimi prea iubite în pământ s'au prefăcut,
De când pentru prima oră te-am văzut printre suspine,
Zi funestă, zi fatală, întru care m'am născut!

Cu tote că pretutindeni un destin cumplit mă duce,
Din ruină în ruină în secret a lăcrăma;
Cu tote că nouă rele stau pe capu-mi ca năluce,
Precum vulturii p'o pradă — eu nu te voiu blestema!

Nu, căci am simţit viaţa, deşi-am încercat durerea;
Nu, căci pentru a combate, n'am pierdut încă puterea;
Nu, căci jalnicul meu suflet e tăcut, dar nu învins.

Nu, căci d'am perdut speranţa viselor copilăriei,
Mintea mea ş-a luat zborul p'aripele veciniciei
Şi de ziua cea din urmă peptul meu este cuprins.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA