Octavian Goga

Acasă

...Dar nici că vreai să pleci atunci,
Ştii că de groaza-nvăţăturii
Ai plâns vreo două nopţi întregi
Şi te-ai ascuns în podul şurii...

Câţi ani vor fi de când te-ai dus?...
Mai spune-ne cum ai umblat?...
Fără astâmpăr îmi erai,
Şi cât eşti azi de aşezat!...

Nu m-ascultai... Ştii ce-ai păţit
Atunci în seara de ajun?...
Acum şi gândul mi-l ceteşti,
Cât de cuminte eşti şi bun...

Nu te-ar cunoaşte nicidecum
Să te-ntâlnească-n drum vecinii,
Vezi, ieşi în poartă şi le zi:
„Mai ştiţi, eu sunt feciorul Linii?!”

Te-ar râde fără crezământ,
Necum în drum să te oprească —
Şi-ar zice: „Uite-un domn aici,
Dar nu-i de legea românească!”

Şi mă sărută împăcată:
„Fecior cuminte are mama!...”
Eu îmi întorc o clipă faţa,
Şi-o lacrimă-mi udă năframa...