Octavian Goga

Marienbad

Ce blândă eşti, domestică pădure
Sub brazii tăi decenţi nu mi se pare
Că s-ar putea vocifera prea tare,
Ori c-ar veni haiducii să mă fure.

Bine crescută, n-ai asemănare
Cu coastele Carpaţilor, obscure,
Unde e zvon de clopot şi secure
Şi unde iese ursul la plimbare...

Şi totuşi pacea ta civilizată,
Mi-a arătat cea mai cumplită fiară:
— Pădure tunsă, rasă, coafată...

Vai, n-am s-o uit vedenia burgheză:
— Un neamţ enorm pe-o bancă solitară
Îşi mângâia nevasta lui obeză...