Octavian Goga

Mors magna

Stăpâna nopţii fără stele,
Te-aştept să-mi vii din clipă-n clipă,
Deasupra gândurilor mele
Îţi simt bătaia din aripă.

Eu ştiu că visu-mi furtunatic
S-a stinge biruit odată,
Ca o suflare de jăratic
Într-o cădelniţă uitată.

Şi ştiu că n-au să-mi mai asculte
În noapte plopii rari cuvântul,
Că patimile mele multe
S-or face una cu pământul.

Dar dintr-un suflet ce se frânge
Rămân aceste versuri rupte,
Ca nişte picuri grei de sânge
Stropiţi pe câmpul unei lupte...