Octavian Goga

Paris

La geam îmi cântă-n ritmuri cadenţate
Haotica Parisului năvală,
Când o ascult în goana-i triumfală,
Simt inima pământului cum bate.

Ca pe-un ostaş înfrânt de oboseală
M-a biruit năprasnica cetate,
Drumeţ orbit de flăcări nevisate,
Îmi plimb prin ea umila mea sfială.

De-acum sunt robul mândrei metropole
În suflet simt cum creşte-ntruna zvonul
Din preajma auritelor cupole.

Dar nopţile, când umbre moi se lasă
Şi-n jur de mine urlă Babilonul,
Eu mă visez în sat la noi, acasă...