Editura Global Info / Literatură

Octavian Goga

Post bellum

Pământ, pământ, stăpânul meu de-o viaţă
Eu ţi-am fost slugă, ucenic şi frate...
Te-am proslăvit cu gene-nlăcrimate
În ruga mea de orice dimineaţă.
Pământ, mi-ai fost duhovnic de păcate,
Pământ, mi-ai fost tezaur de povaţă,
Din lutul tău eu mi-am zidit altarul...
M-am închinat la coapsa ta bătrână,
La tine-am supt credinţă din ţărână,
Cu plânsul tău eu mi-am umplut paharul...

Pământ... Pământ... Azi te-ai schimbat la faţă.
Ca un bătrân cu cuvioasă barbă,
Împins de-o tristă volbură târzie,
Dup-o spurcată noapte de beţie,
Eşti necurat în orice fir de iarbă...
Pământ, eşti plin de-a patimilor zgură.

Acolo jos, în negre măruntaie,
Pământ... pământ... ai vinovată gură,
Tot te mai arde-a crimelor văpaie...
Pământ... pământ... ai otrăvite roade,
Nu-mi poţi da astăzi cuminecătură...
Pământ... pământ... Pe robul tău sloboade,
Căci ochii lui cei dornici de mister
Te părăsesc... s-au surghiunit în cer.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA