Octavian Goga

Sonet

Cuprinde-mă din nou, singurătate,
Căci ţara ta de-atâtea ori mă cere;
La sânul tău vor prinde-n veci putere
Avânturile inimii curate.

Nemilostiva lumilor durere
Departe-şi strigă multele păcate:
Ca-ntr-o vrăjită, tainică cetate,
Eu mă închid în sfânta ta tăcere.

Grădina ta atât de mult mi-e dragă,
Sunt flori acolo visurile mele,
Şi sufletului dat e să culeagă.

Rătăcitor el florile-şi adună
Şi, în odihna nopţilor cu stele,
Îşi împleteşte trainică cunună.