Octavian Goga

Tovarăşi

Îi vezi tovarăşi... Liniştea de seară
I-a împăcat... Cei doi copaci visează...
Cu trupurile lor se-mbrăţişează
Şi-o frunză nu-i pe ramuri să tresară.

Pe semne-acum, când luna luminează,
Ei se gândesc la vremi de-odinioară,
La vifore şi lupte ce-ndurară
De când pe culme-alături sunt de pază.

Subt bolta lor cum stăm, nu ţi se pare
Că sfânta noastră dragoste târzie
Ne mai trimite-o proaspătă iertare?

Şi nu simţi tu în suflet începutul
Unei vieţi de nouă armonie,
Acum când moare-n depărtări trecutul?...