Panait Cerna

Tristeţea Lenorei

(sonet dublu)

Pe sub portale-ţi stau în pază
Cavaşi¹ cu bărbile-argentine —
Răsar bătrânii să te vază
Trecând ca visul pe ruine...

Supuşi sau suflete haine
Sub ochii tăi îngenunchează —
Ah, ochii tăi ce smulg suspine
Şi ard ca soarele-n amiază!...

Tu ai palate ce sfidează
Splendoarea calmă-a lunei pline —
O, cea mai albă din regine,
Ce jale grea le populează?

"În nopţile de mai senine
E-atât de blândă-a lunei rază,
Şi totuşi firea plânge-n sine
Şi trandafirii lăcrămează...

Cu mine-a fost destinul darnic:
Un cer de-a pururea senin —
Hebè², scânteietor paharnic,

Mi-a-ntins o cupă de rubin;
Dar cupa spumegă zadarnic
Când n-am în cinstea cui să-nchin!"
.......................

Cu lacrămi sufletu-mi să-adapă
Privindu-i lespedea-n bujor...
Vezi tu o cruce lângă apă?

Acolo zace Leonor,
Şi florile-au venit la groapă
Să plângă pe o soră-a lor...

Revista modernă, I, nr. 8, 9 aprilie 1901

1. Cavas, cavaz - agent de poliţie în Turcia, aici cu sensul de păzitor, gardian

2. Hebè - zeiţa tinereţii, fiica lui Zeus şi Herei.