Editura Global Info / Literatură

Petre Ispirescu

Barza şi vrabia

P-un timp viscolos
Şi geros
P-un picior şedea o barză stîrcită,
De frig rebegită.
Totuşi milă-avu pe un pui văzînd
Tremurînd,
Şi pe sub aripi îl adăposti.
„Ce mai vifor, soro, Barza îi rosti:
Aşa frig cumplit
N-am mai pomenit.”
Şi-ndată în fulgi-şi ciocul şi-a ascuns.
„Ăsta zici că-i ger! Vrabia-a răspuns,
Însă mai anţărţ, micuţa mea sor’,
Aminte mi-aduc, degera din zbor.
Că atuncea fu
Geruială, da; iar acuma nu.
Peste cîte d-astea ierne eu n-am dat
Şi tot am scăpat!
De tine mă mir, eşti bine-mbrăcată
Şi te-ai speriat ca o curcă beată.”
Barza a rămas
Mută, fără glas,
L-astă limbuţie; şi foarte-ntristată,
Simţindu-se atinsă, încă ş-insultată,
Corpul îndreptîndu-şi, întoarse-al său cap
Şi hap!
Dintr-o îmbucătură
Nimici îndată p-astă stîrpitură.

"Pilde şi ghicitori".

TE-AR MAI PUTEA INTERESA