Editura Global Info / Literatură

Petre Ispirescu

Căţelul şi cocoşul

Un Căţel odată p-un Cocoş văzînd
Din ciob apă bînd,
În rîs îl lua şi-ncepu să-i zică:
„Cusur al naturei, Cocoş de nimică,
De ce, cînd bei apă, ridici tu în sus
Gîtu-ţi ca un fus?
Fir-ai fi de rîs! Păcat că trăieşti,
Pocitură eşti.”
„Beau, zise Cocoşul; şi cînd ridic sus
Gîtu-mi ca un fus,
Cat să mulţumesc Domnului că-n lume
M-a lăsat a face tot la fapte bune,
Deşteptînd în ziori
P-oameni muncitori,
Apoi cînt mereu,
Rog pe Dumnezeu
Sănătos să ţie p-ăl de mă hrăneşte
Şi mă îngrijeşte.
Iară tu, potaie, stai în bătătură
Ş-o duci toată ziua într-o lătrătură,
Ce-ţi dă de pe masă rozi ca un lingău,
Linguşeşti stăpînii ca un popîndău.
Dar ce e mai rău
Şi pe Dumnezeu
Să-l amăgeşti vrei,
Căci tu apa lingi în loc ca s-o bei.”

Din volumul "Pilde şi ghicitori".

TE-AR MAI PUTEA INTERESA