Editura Global Info / Literatură

Petre Ispirescu

Hîrtia albă şi hîrtia vînătă

La un colţ de drum,
P-un vîrf de gunoi,
Petici de hîrtie, afumate, scrum,
Date prin noroi,
S-aflau răvăşite. Două rupturele
Mai mari dintre ele,
Una albă; ş-una vînătă-fusese,
Gîra,
Mîra,
Iată, la sfadă — ajunsese.
„Chioambo, teşmenito! Îmi sporovoia
Hîrtia cea albă şi se răţoia,
Mie cutezat-ai să te potriveşti?
Află că ţinut-am hrisoave domneşti.
Pe mine se scrise cu slove-aurite
Documente sînte, legi cu legătură
De cele lumeşti,
Ori bisericeşti,
Şi adeverite cu vro semnătură
Naltă şi cu marturi juraţi întărite.
Iară tu, otreapă, terfelog ai fost
Şi-ntrebuinţată la tot ce-e mai prost.”
Vînăta hîrtie adînc se pătrunse
Ş-astfel îi răspunse:
,,Iacă, na, vorbişi
Pîn’ te isprăvişi;
Dară strîmb să stăm,
Drept să judecăm.
Cu aceleaşi unelte ambele făcute,
Un cazan ş-o cocă ne-a fost plămădit.
Dacă fabricantul mi te-a sclivisit,
Mi te-a făcut albă, şi în mîini avute
Apoi încăput-ai, fu al tău noroc.
Pentru asta nu te-am pizmuit de loc.
Însă la nevoie slujba ce cu tine,
S-ar fi putut, iaca, face şi cu mine.
Las-acum mîndria; ne-a trecut veleatul;
Alţii judeca-vor cine-i vinovatul.”

"Pilde şi ghicitori".

TE-AR MAI PUTEA INTERESA