Editura Global Info / Literatură

Petre Ispirescu

Leul şi vulturul

Un Leu, cu vizuina într-o pădure mare
Prieten c-o Maimuţă ajunse ca să fie.
Ducîndu-se aceasta odată în primblare,
La Leu ai săi puiendri în pază dă să-i ţie.
Un Vultur cu seci foaie,
Pe sus le dă tîrcoale,
Şi-ndată-i şi răpi
Cum Leul adormi.
Trezindu-se acesta, mîhnirea l-a lovit
Văzînd în unghi la Vultur depozitu-i răpit.
„Cumetre-i, zise Leul, noi suntem tari
Şi mari:
Tu, împărat de pasări; eu, domn peste jivine.
Datori suntem noi rangul cu cinste a ni-l ţine.
Cînd fură-acei puiandri sub paza mea lăsaţi,
Încrederea fu mare.
Ce să răspund acuma de tine că-s luaţi?
Că n-aş fi fost în stare
Să port grije de dînşii, nici că e de gîndit.
Tu dă-mi-i iar încoace, să nu cad sub ponos
Că nu mă ţiu de vorba ce am făgăduit.
Ţi-oi fi de vrun folos.”
Vulturul împărat,
P-un pom şezînd cu prada-i acest răspuns a dat:
„Cînd foamea te sileşte, fîrtate, e orbie
Să te mai uiţi la ranguri, ori la prietenie.
Răpeşte,
Te hrăneşte
Şi burta-ţi încălzeşte”.
Văzînd acuma Leul cu cine are-a face,
Cu ghiare-a sale coapse de carne le desface,
Şi dîndu-o la Vultur, ca drept răscumpărare
A puilor Maimuţei: „Na, zise, de mîncare”.

"Pilde şi ghicitori".

TE-AR MAI PUTEA INTERESA