Editura Global Info / Literatură

Petre Ispirescu

Mîrtanul şi şoricelul

Un pisoi de rasă —
Leit,
Poleit,
Mă-sa vînătoare,
Mîţă jucătoare,
Care-n unghii ce-apucă nimic viu nu lasă,
Dînd d-un şoricel
Se ia după el.
Şoarecul, de frică, zbughind-o la fugă,
Coti-n dreapta-n stînga şi, neavînd scăpare,
Svîc! Într-un clondir.
Cotoşmanul iute, pe clondir călare,
O ghiară d-o parte, alta pe dincoace,
Chiar ca din găoace
Vrea-a scoate vînat
S-aibă de mîncat.
În deşert; căci ghiar’-i luneca în jos;
De sticlă nu prinde. Atunci el lenos,
Ca bei de Cair,
S-aşează la pîndă, cu ochii mijind,
Botul pus pe labe, coada fîţîind.
Ş-acolo cum sta,
N’cepe-a strănuta.
Şoricelu-ndrugă,
Pentru îndurare, graiuri foarte line,
Cu respect, sfială: „Să-ţi fie de bine!”
„Şi ce-ţi pasă ţie,
Ce are să-mi fie?
Dar de vei să ştii tu ce poftă am eu,
Ţi-oi spune mereu:
Să te mănînc voi,
Că eşti un strigoi.”

"Pilde şi ghicitori".

TE-AR MAI PUTEA INTERESA