Ştefan Octavian Iosif

Bolnav

Afară iar e cer senin
Şi ţi-e aşa de dor de soare,
Că plîngi pe patul tău de chin,
Plîngi ca un rol în închisoare.

Nu plînge!... Nu te da învins,
Nădăjduieşte şi adastă...
Nu vezi?... un fluturaş s-a prins,
Bătînd din aripi, la fereastră.

Primeşte-l pe acest pribeag
Şi-albastru fulg al primăverii:
L-o fi trimis vreun suflet drag
Spre a-ţi vesti sfîrşit durerii...