Ştefan Octavian Iosif

De cîntece Parisu-i plin...

De cîntece Parisu-i plin
Ca marea de sirene,
Şi nu mai pleacă cei ce vin
Pe ţărmul mîndrei Sene.

La Napoli, grădinele
Nu ştiu ce e zăpada,
Şi-n golfuri mandolinele
Îngînă serenada.

Suspină ţitera-n Tirol
Cînd în tăcerea sfîntă
Vreun orb moşneag în capul gol
Pe prispă stă şi cîntă.

Zănatec ţipăt de viori
E-n veselele ciarde,
Cîntarea asta-ţi dă fiori
Şi tremură, şi arde...

Dar creadă cine cum o vrea,
Cum crede să-şi aleagă;
Nu-s doine ca în ţara mea
Pe lumea asta-ntreagă!