Ştefan Octavian Iosif

De ziua mea

Aş vrea să fiu un biet bunic,
Adus din spate şi pitic,
Să-mi mîngîi barba albă;
Să stau la foc, de somn să pic,
Visînd la vremea dalbă...

În jurul meu să am nepoţi,
Şi pe genunchi să-i joc pe toţi
Şi să le-nşir alene
Poveşti cu zmei şi Barbă-Coţi
Şi mîndre Cosînzene.

Să rîd cu ei, copilăros,
Cînd, moţăind, mi-atîrnă-n jos
Al scufei mele ciucur;
Cînd ei mă trag de păr vîrtos,
Să-i cert şi să mă bucur...

Ori, vara, să mă plimb cu ei
Domol pîn vechile alei,
Cu tacticoase pasuri:
Să-i ţiu mereu sub ochi mei
În lungile popasuri...

Şi-n poarta casei, pe-nserat,
Cînd oamenii se-ntornă-n sat
Şi-mi dau, pe rînd, bineţe,
Să-ngîn pe nas, îngîndurat,
Un psalm de tinereţe...