Ştefan Octavian Iosif

Învins!

De mult înstrăinatul
De-abia ce ţi-a sosit,
Aşterne-i, mamă, patul,
Să doarmă dus băiatul
Bolnav şi obosit!

Bătu el multă cale
De cînd te-a părăsit...
Învins de dor şi jale
Pe prispa casei tale
Se culcă obosit...

Ci nu-ntreba: pe unde
A fost şi ce-a găsit?
El rana-şi va ascunde
Şi nu-ţi va şti răspunde
Decît: — Sînt obosit...