Editura Global Info / Literatură

Ştefan Octavian Iosif

Mergeam în întunerec şi fără nici o ţîntă

Mergeam în întunerec şi fără nici o ţîntă,
Cu fruntea încreţită, cu ochii în pămînt,
Să plîng de mult uitasem, uitasem chiar să cînt,
Căci fericit e-acela ce plînge-amar sau cîntă
Atuncea cînd se simte mai trist şi mai înfrînt!

Şi ai venit odată cu mîndra primăvară,
Tu, primăvară mîndră a vieţii mele, Li!
Cum te văzu pribagul, pe loc se-nveseli.
Şi soare-n cer s-aprinse, şi ciocîrlii cîntară,
Şi-un rai de viaţă nouă deodată ne-nvăli.

Şi s-a pătruns de farmec fiinţa mea întreagă
Cînd tu mi-ai spus o vorbă şi mi-ai şoptit
cu drag...
Eu mă duceam spre moarte, tu m-ai întors
din prag...
— Fii binecuvîntată pe cît îi eşti de dragă,
Stăpînă adorată a fostului pribag!

TE-AR MAI PUTEA INTERESA