Editura Global Info / Literatură

Ştefan Octavian Iosif

Novăceştii

La orînda-mpărătească
De la marginea pieţii,
Vezi lumină printre loduri
Pînă-n faptul dimineţii;
Venetici din lumea toată
Fac popas acolo sara...
Dairaua se mărită
Cu cimpoiul şi ghitara...

Trei voinici ficiori de lele
Tăbărît-au pe-nserate;
Dairaua cu cimpoiul
Şi ghitara tac speriate...
Ţarigradul mi s-ascunde
Îngrozit, iar împăratul
Dă poruncă să-ntărească
Straja peste tot palatul...

Forfotesc iscoade multe
Ca să afle, să scornească:
Cine-s preaciudaţii oaspeţi
De la crîşma-mpărătească?
Pasămite să-i întrebe
Nu cutează nici un crainic...
Gîfăind se-ntoarce-n goană
La palat trimisul tainic:

— Înălţate împărate!
La Agniţa crîşmăreasa,
Trei străini descălicară
Şi de-abia-i încape casa,
Ca-ntr-un fund dogit de clopot
Tună-n gura lor cuvîntul,
Şi pe unde calcă dînşii
Se cutremură pămîntul!

După mese s-aşezară
Cîteşitrei şi, largi în spete,
Între umeri fiecare
A cuprins cîte-un părete.
Nouă buţi de vin goliră,
Şi-ncă tot mai cer să beie,
Iar Agniţa crîşmăriţa
N-are vin să le mai deie!

— Duce-vă-ţi pe loc de-i spuneţi
Să le-aducă băutură
Şi-i plătesc eu cît o face,
Cu asupra de măsură.
Doar aceia-s chiar Novacii,
Căpitani vestiţi în ţară:
Oastea mea fără de număr
N-ar putea să-i scoat-afară!...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA