Ştefan Octavian Iosif

Rugăciune

Doamne, către tine-ndrept
Astăzi ruga mea umilă!
Iartă celuia nedrept:
De la tronul tău aştept
Cel din urmă semn de milă...

Ca un demon cad învins,
Fulgerat de suferinţă.
În genunchi, cu graiul stins
Şi cu sufletul cuprins
De obidă şi căinţă;

Dornic braţele-mi întind
Către cerurile tale:
Valurile mă cuprind,
Inima mi-o simt murind
De neţărmuita jale;

Şi pre tine te mai chem:
Doamne, tu eşti sfânt şi mare!
Mântuie-mă de blestem...
Către tine plâng şi gem:
Îndurare!