| Editura Global Info / Literatură |
Ştefan Octavian Iosif
Veteranul
Culcat pe-o bancă-ntr-o grădină
Pustie, doarme şi suspină
În vis, şi creştetu-i nălbit
Străluce nins de lună plină.
Arar vreun trecător grăbit
În treacăt dă din cap şi cată
La el, — îşi vede-apoi de cale
Mergând la treburile sale...
El n-are drumuri, n-are rost,
El n-are nici un adăpost
Sub larga boltă înstelată:
O traistă căpătâi, o zdreanţă
De mantă veche, un toiag —
Tovarăş vieţii de pribeag —
Şi nici un dor, nici o speranţă!
Şi cum pe bancă stă culcat,
E parc-un naufragiat
Pe-o scândură de vas sfărmat.
Zvârlit, la voia întâmplării,
De jocul apei înspumat
Pe-un ţărm pustiu, din largul mării...
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
