Traian Demetrescu

Iubire

Soldatul Ion nu ştie carte,
Că-n satu lui a fost
Cioban la un boier, şi iacă,
Rămas-a omu prost!

De patru luni e în cazarmă,
Şi n-a-nvăţat, nătîngul,
Nici cum să meargă, cînd sergentul
Comandă: „dreptu... stîngu...”

Dar lui nu-i pasă! Îl usucă
Un dor nebun de-o fată.
Frumoasă, vere!... ştii, cu ochii
S-o sorbi, bat-o s-o bată!

Şi cum nu poate să-i trimită
O slovă de la el,
Soldatul Ion e trist, săracu,
Nu rîde mai de fel.

Cînd întîlneşte-un om din satu-i
Îl roagă blînd: „mă, frate,
Să spui Ileanei... că sînt bine,
Şi... multă sănătate!”