Traian Demetrescu

Vînzătoarea de iluzii

Şi.... într-o bună dimineaţă,
Decepţia, urîtă foc,
Intră-n oraş, pe ne-aşteptate,
Strigînd: „Iluzii de noroc!”

„Iluzii de amor!... Iluzii
De glorie şi tinereţe!...
Iluzii mari de sănătate!...
Iluzii dulci de frumuseţe!”

Şi marfa asta nesfîrşită
Mai mult ca pîinea se vindea,
Căci fiecare-şi cumpărase
Iluzia ce urmărea...

Dar un poet, retras de-o parte,
Zîmbea amar spre vînzătoare: —
El cunoscuse altă dată
Pe vecinica amăgitoare...