Vasile Alecsandri

Floarea oceanului

Pe vîrful aprig acestor maluri
O floare mică a răsărit,
Şi între ceruri, şi între valuri
E clătinată de vînt cumplit.

Naltă e stînca, marea-i adîncă!
Spumegă valul jos clocotind;
Dar floricica sus, de pe stîncă,
Zîmbeşte vesel, la cer privind.

În zadar vîntul vrea să o zboare
Ca s-o arunce cruntului val;
Ea îşi deschide inima-n soare
Şi-nveseleşte aprigul mal.

Astfel, iubită, în a mea viaţă,
Scump suveniru-ţi e neclintit;
Şi-n veci revarsă al lui dulceaţă
În al meu suflet mult fericit!

Fie talazuri în astă lume!
El pe deasupra zboară voios
Şi se îngînă cu al tău nume
Ca floarea mică cu-al ei miros.

Biariţ, 1853