| Editura Global Info / Literatură |
Vasile Alecsandri
Iahtul1
Fericit e călătorul
Ce, purtat voios prin lume,
Îşi îngînă viaţa, dorul,
Cu-al iubitei dulce nume!
Zbori pe luciul viul al mărei,
Barcă mică sprinteioară;
Mergi în voia întîmplărei,
Ca o lebădă uşoară!
De l-a Patriei verzi maluri
Am plecat în ţări străine,
Şi pe plaiuri, şi pe valuri
Eu duc dorul ei cu mine.
Zbori pe luciul viul al mărei...
Doru-mi plînge! dar îndată
Între cer şi marea lină
O minune se arată
Ce durerea mi-o alină.
Zbori pe luciul viul al mărei...
Cea minune strălucită
Poartă nume de o floare.
Ea-i frumoasa mea iubită,
A mea dulce iubitoare.
Zbori pe luciul viul al mărei...
Ea-i comoara de plăcere,
Ea-i voioasa nălucire,
Ea-i cereasca mîngîiere,
Ce încîntă-a mea simţire,
Zbori pe luciul viul al mărei...
Orişiunde eu voi merge,
Vecinic ea mă însoţeşte.
Lacrima din ochi mi-o şterge,
Sufletul mi-l răcoreşte!
Zbori pe luciul viul al mărei,
Barcă mică sprinteioară;
Mergi în voia întîmplărei,
Ca o lebădă uşoară!
Cadixa, 1853
Note
1. Un soi de vase plutitoare, mici, sprintene, elegante şi care serv pentru plimbări pe mare (n.a.)
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
