Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Vasile Alecsandri

    Ursiţii1

    Ici în vale, la fântână,
    Două fete spală lână...

    (Cântecul lui Bujor)


    Colo-n vale, la fântână,
    Două fete spălau lână,
    Spălau lână şi râdeau,
    Iar din gură-aşa grăiau:

    — "Când a bate vânt de seară
    Prin ogorul de secară,
    De trei ori să descântăm
    Ş-în fântână să cătăm.

    Dacă-a fi să ni se prindă,
    Om vedea ca-ntr-o oglindă
    De-om avea sorţi cu noroc
    Şi ursiţi cu ochi de foc."

    Cum bătu vântul de seară
    Prin ogorul de secară,
    De trei ori au descântat,
    În fântână au cătat,

    Şi pe-a sa limpede faţă,
    Ca prin vis de dimineaţă,
    Au văzut ele, zâmbind,
    Două chipuri strălucind.

    Cele umbre bălăioare,
    Cu guriţe zâmbitoare,
    Pluteau lin, se legănau
    Şi pe fete le-ngânau...

    *

    Iată că pe apă-n faţă,
    Ca prin vis de dimineaţă,
    Alte două s-au ivit,
    Chipuri mândre la privit.

    Iar aceste umbre nouă
    Nu erau ca cele două,
    Albe ca floarea de crin,
    Blânde ca cerul senin,

    Ci erau de vânt pişcate,
    Cu păr negru, sprânceni late
    Şi cu ochii şoimuleţi,
    La ochire mult semeţi.

    — "Ian vezi, soro, ce minune!
    (Zis-au fetele nebune)
    Dorul nostru-i împlinit...
    Mult e mândru la privit!

    Vezi tu cele umbre mute?
    Parcă vor să ne sărute.
    Vezi cum braţele-şi întind?
    Parcă vor să ne cuprind!"

    N-au sfârşit bietele fete,
    Şi pe frunte şi pe plete
    Nu ştiu cine le-a furat
    Câte-un dulce sărutat!

    Cele fete, la fântână,
    De-atunci nu mai spală lână;
    Căci în codri şi la drum
    Îşi petrec zilele-acum.

    Acum ştiu ce fel s-aruncă
    În duşmani glonţii din luncă,
    Ş-ades ele au văzut
    Ce-i fuga de arnăut,

    Că de când pe frunţi, pe plete,
    Au simţit mândrele fete
    Câte-un dulce sărutat,
    Ele-n codri au urmat

    Doi voinici cu sprânceni late,
    Cu feţe de vânt pişcate
    Şi cu ochii şoimuleţi,
    La ochire mult semeţi.

    1845

    Note

    1. Fetele românce întrebuinţează deosebite mijloace de a cunoaşte ursiţii ce vor avea. Unele descântă izvoarele, crezând că vor vedea în faţa apei chipurile bărbaţilor de care au să aibă parte; altele îşi leagă ochii în noaptea ajunului Bobotezei şi merg de pun mâna pe un par din gardul casei. Dacă se întâmplă ca acel par să fie drept şi curat, ursitul are să fie nalt şi binefăcut; iar dacă, din contra, parul e strâmb şi noduros, ursitul are să fie bătrân şi urât. Etc., etc.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA