| Editura Global Info / Literatură |
Vasile Alecsandri
Zimbrul şi vulpea
Pe-o pajişte întinsă, cu flori îmbelşugată,
Păştea Zimbrul voios,
Când pe furiş, prin iarbă, o vulpe tupilată
I s-arată şi-i zise cu glas foarte duios:
- „O! Zimbrule puternic! o mult slăvite Doamne!
Se poate-a ta mărire să pască pe câmpii,
Supusă, ca noi proştii, la ploile de toamne,
La vânt, la ger, la muşte, l-a iernii vijelii?
Au nu gândeşte oare că-n vremile trecute
S-au prefăcut în Zimbru un falnic Dumnezeu1
Că soarele s-ar perde pe căi necunoscute
De n-ar domni un Zimbru în zodiacul său?
Ah! scumpul meu prietin! dă-mi voie a te duce
Într-un palat de cinste în care nencetat
Chiar eu cu-a mele labe de hrană-ţi voi aduce,
Şi te-oi feri de duşmani cu-al meu protectorat.“
- „Ei! te cunosc, şirată! -
Răspunse Zimbrul meu -
Ai râs şi tu o în viaţă o cioară îngâmfată2
Şi de atunci, sărmano, tot caş visezi mereu!“
Note
1. Zeul Joe când au răpit pe Evropa.
2. Vezi fabula lui La Fontaine: Vulpea şi corbul.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
