Editura Global Info / Literatură

Alexandru Macedonski

Odă la condeiul meu

O! condei, în astă lume
Unde sufăr nencetat,
Unde mic şi fără nume
Eu cu tine am intrat,
Din pruncie, cu credinţă,
Până astăzi m-ai servit,
Neajuns ori suferinţă
A ta voce mi-a-mblânzit;
Neavând altă putere,
Aste versuri îţi dedic,
Căci mi-eşti singura avere
Şi mi-eşti singurul amic!

Eu de tine niciodată
Pân-acuma n-am roşit;
De o viaţă nepătată
Împreună am trăit!
Persecuţii, calomnie,
În picioare le-ai călcat,
Şi lovind în tiranie,
Steagul sfânt l-ai ridicat!
Mi-ai dat zile şi putere,
Şi, crescându-mă de mic,
Mi-ai fost singura avere,
Mi-ai fost singurul amic!

În întreaga-ţi carieră
Ai rămas neatârnat,
Şi oricare barieră
Înaintea ta n-a stat!
Pentru drept şi libertate
Astăzi viu să te dezgrop
Ca deviză ai: „Dreptate",
„Libertate" ai de scop!
Rennoind a ta putere,
Fă-te mare din nimic,
Căci mi-eşti singura avere
Şi mi-eşti singurul amic!

Calea ta este spinoasă,
Dar învinşi dacă vom fi,
Într-o moarte glorioasă
Amândoi ne vom jertfi,
Vei scri ultima-ţi cântare
Şi apoi, învins de dor,
Te voi rupe cu-ntristare
Şi mă voi culca să mor!
Însă nu... S-avem putere,
O! tovarăşe unic;
Tu mi-eşti singura avere,
Tu mi-eşti singurul amic!

Dumnezeu din cer te vede...
Ştie scopul tău dorit,
În dreptatea lui te-ncrede
Şi vei fi nebiruit!
Dacă-l chemi, el nu te lasă
El loveşte în mârşavi
Şi-n mişeii ce apasă
Pe popoarele de bravi!
Scrie, luptă cu putere,
Fără teamă de nimic;
Tu mi-eşti singura avere,
Tu mi-eşti singurul amic!

Scopul tău e sfânt şi mare
A-mblânzi, a lumina,
A-nfrăţi pe orişicare,
Orice frunţi a-nsenina;
A plivi din piepturi ura
Şi în inime-a sădi
Tot ce are bun natura,
Om cu om spre-a se-ngrădi!...
Înainte!... Şi putere
Aibi, tovarăşe unic,...
Tu mi-eşti singura avere,
Tu mi-eşti singurul amic!

Lupta este începută
Mergi, şi nu te turbura!
Dumnezeu din cer ajută
Rău-n vânt a-l spulbera!...
Fără milă, — fără teamă,
Să urmăm al nostru zbor!...
Până când oare să geamă
Împilatul muritor?
Până când?... S-avem putere!...
Focul naşte din nimic...
Tu mi-eşti singura avere,
Tu mi-eşti singurul amic!

N-auzi groaznic cum răsună
Tunetul ascuns în nori?...
Nu vesteşte vreo furtună
Acel tunet trăsnitor?...
E furtună mare, — mare, —
Carnefici! Îngenuncheaţi!
E poporul în turbare;
E dreptatea... Tremuraţi!
Scumpă armă, cu putere,
Azi, în fine, te ridic,
Dar rămâi a mea avere,
Şi rămâi al meu amic!

TE-AR MAI PUTEA INTERESA