Alexandru Sihleanu

Revederea

"O rus quando te adspiciam?"
Horaţiu.

Frumose locuri, verde câmpie,
Unde juneţea mi-am petrecut,
Iacă vin astăzi cu bucurie
Să vă văd iarăşi, să vă salut.

Câte plăcute dulci suvenire
Simţ că 'n suflet mi se deştept?
Aci mii inimi cu fericire
Bat pentru mine şi mă-aştept.

Vechii tovarăşi de tinereţe
Alerg spre mine, se 'nveselesc;
A lor vedere, a lor blândeţe
Bătrânu-mi suflet întineresc.

Iacă gârliţa cu tainici şoapte,
Iacă părîul, lin, călător,
Pre-a cărui maluri eu zi şi noapte
Făceam dulci visuri de viitor.

Iacă pădurea misteriosă,
În sînul cărei m'afundam,
Şi a filomelei voce duioasă,
Plin de uimire, tot ascultam.

Iacă şi dealul şi vălceluşa,
Unde eu liber, rangul uitând,
Goneam oiţa şi viţeluşa,
Cu ciobănaşii doina cântând.

O, ce ferice e omul, care,
Fugind de al lumii sgomot, dureri,
Vine de cată a sa scăpare
Într'a naturei simple plăceri!

Acolo viaţa pacinică, lină,
Curge ca unda de la izvor;
Ziua e dulce, noaptea senină,
Omul e vesel şi zîmbitor...

Iubirea este făr' de mândrie,
Aşa de simplă ca cei ce-o simt:
Amanţii nu au nici făţărie,
Nici ştiu să calce un jurământ.

Şi chiar al nostru ceresc Părinte
De toţi cu frică este mărit;
De-a lui lege, de-a lui cuvinte
Nimeni s-abate, — şi e iubit.

Adio, lume de amăgire!
Ca toţi tributul eu ţi-am plătit,
Tribut de lacrimi şi pătimire
Ce ani-mi tineri au veştejit.

Alţii să-nfrunte dacă le place,
A tale vânturi şi vijelii;
Eu sbor departe, mă duc la pace
Prin munţi, prin codri şi prin câmpii.

Sihlea, 1854.