Editura Global Info / Literatură

Anton Bacalbaşa

Acel ce tace

O, taci! taci!

Diferite drame

„Vorba este de argint, iar tăcerea de aur" — iată singura vorbă de aur. A şti să taci, a avea talentul de a tăcea, mai ales la momentul oportun, este darul cel mai mare.

Omul care ştie să tacă este omul viitorului. Mai ales în politică, o tăcere preţuieşte enorm, dovadă marele bărbat de stat Gr.Triandafil, al cărui glas nimeni nu l-a auzit vreodată, şi despre care toţi spun că este o somitate în toate.

Arta de a vorbi scoate oratori; arta de a tăcea scoate însă parale — oratoria cea mai plăcută.

Sunt oameni cărora nu le spui „cât să-ţi dau să vorbeşti?", ci „cât să-ţi dau ca să taci?". Aceia ajung departe.

Vorba cere o sumă de calităţi stupide, precum talent, cultură, tact, organ simpatic şi altele; tăcerea însă trăieşte prin ea singură: pentru ca să taci, nu ţi se cere să ai nici măcar voce.

Popoarele au apreciat întotdeauna tăcerea, dovadă vorba: „dacă tăceai, filozof rămâneai", dar n-am auzit niciodată zicându-se: „dacă vorbeai, filozof rămâneai".

Omul care tace sistematic este presupus că însuşeşte toate calităţile din lume. Toţi spun despre el: e adânc, e şiret, e deştept, meditează, cugetă... şi, astfel, Jack Negruzzi trece drept un om cu multă judecată, fiindcă niciodată n-a dat ocazia de a fi judecat.

S-a zis că „tăcerea este o afirmare". Şi, în adevăr, daca vrei să te afirmi, taci.

Femeile pierd enorm din cauza maniei de a vorbi. Sunt unele care nu sunt urâte, şi or mai fi având şi alte calităţi, dar, Doamne, cum le taie gura săbii!

Poeţii au înţeles valoarea tăcerii; de aceea, când vor să descrie fericirea unui moment ei spun... „totul tace". Dacă ar tăcea şi ei, fericirea ar fi completă.

Sunt convins că dacă toţi oamenii ar fi muţi, n-ar mai exista certuri... Măi, taci!

TE-AR MAI PUTEA INTERESA