Editura Global Info / Literatură

Anton Bacalbaşa

Băiatul României

Am să vă spun o poveste autentică şi foarte interesantă. Aveam un prieten, şi prietenul ăsta era rus, şi rusul ăsta ţinea un birt...

Pân-aici nimic interesant, nu-i aşa? Dar ascultaţi mai departe. Într-o zi, prietenul meu şedea plictisit la tejghea cu un alt prieten — să-i zicem Vaxinsky — şi vorbeau nu ştiu despre ce. Pe tejghea era, între alte articole, o strachină cu crenvurşti.

Intră un soldat.

— Câte parale perechea de cârnati?

— Douăzeci de bani, răspunde rusescul meu amic.

Soldatul se scărpină după ceafă, se uită la cârnaţii nemţeşti şi... pleacă.

Vaxinsky se înfurie şi începe a trage o morală ţapănă prietenului:

— Cum se poate să fii aşa de infam? Auzi, mă rog! Bietul soldat poate că n-a mâncat toată ziua, şi tu te uiţi cum pleacă!...

Şi imediat Vaxinsky strigă pe soldat, bagă mâna-n strachina cu cârnaţi, scoate câteva perechi şi le dă gratis bietului militar.

— Ei, frate... aşa deja şi eu generos cu crenvurşti de la altul! îmi spunea prietenul, povestindu-mi galantomia lui Vaxinsky.

Şi vorba asta a rămas clasică într-un cerc de prieteni.

***

Mi-am adus aminte de ea când am citit discursul d-lui Take lonescu:

„Băiatul României se însoară, trebuie să-l înzestrăm!"

O fi, Tăchiţa dragă, dar... aşa deja şi eu generos cu crenvurşti de la altul!

Că se-nsoară Fried'l nu-i nimic de zis; să paţă şi altceva, treaba lui — il a la tête pour cela! Dar să ne-n-ţelegem la vorbe: de unde şi până unde „Băiatul României"? Că e băiat, se poate; dar că e al României — vax!

Şi apoi, cine l-a rugat să se-nsoare? Subscrisul Kinderfus, fiu al României, declară sus şi tare, cu mâna pe conştiintă, că nu e părtaş la famelizarea băiatului. Deci din birul subscrisului nu-i drept să se dea nici o leţcaie chioară junelui Fried'l.

Drept ar fi să poarte cheltuiala tata-socru şi peţitorii — noi nu.

Dacă d. Take lonescu vrea să fie generos cu prinţesa Maria, să fie sănătos; dar ce nevoie are de graţiosul concurs al crenvurştilor noştri?

Când se va-nsura subscrisul — bate-te peste gură, Kinderfus, să nu zici într-un ceas rău! — contribui-va Fried'l cu ceva sume? Şi dacă-i vorba de băiat al României, apoi subscrisul are pretenţia — modestia mă omoară! — de a fi un băiat mai levent decât Fried'l.

Apoi, dacă-i aşa, pentru ce subscrisul ar contribui — financiarmente vorbind — la căsătoria lui Fridelache?

lată-mă ajutând, fără voie, la întemeierea unei famelii... lartă mă, Dumnezeu al părintilor noştri, că, parol, nu-i cu voia mea!

Dar, vorba turcului: haram gheldi, haram ghitti! Banii adunaţi de haram au să facă ei o poznă. Şi atunci... „să te fereşti, băiat al României, de cui străin în casă"!

TE-AR MAI PUTEA INTERESA