Editura Global Info / Literatură

Anton Bacalbaşa

Începe!...

Iată-ne, în sfârşit, în plină perioadă electorală!... Din mila regelui şi cu voia lui Lascăr Catargiu, vom asista din nou şi vom lua parte la cea mai dezgustătoare şi cea mai barbară petrecere ce e dat, din când în când, ţării să sufere. Cursele se deschid. Taurii guvernamentali, aţâţaţi de fanionul roşu al cârciumarilor şi al starostelor de bătăuşi, se vor repezi, în curând, în arenă. În lături, cetăţeni!

Deschideţi-vă, pungi boiereşti, care aţi înţesat, în curgerea anului, sudoarea ţăranului lihnit de foame; deschideţi-vă, cârciumi, căci intră însetate gâtlejurile libertinilor catargieşti, şi sunt însetaţi ca Bărăganul dogorit de luna lui cuptor, ca un burete li-e stomacul, e anul de când n-au mai fost alegeri, „vin n-au mai băut de-un an, bani n-au mai văzut de-un secol!”...

Plângeţi, codri! Sobele de vară nu vă mistuie atâtea ramuri câte crăci au să vă rupă ipistaţii prefecturilor: tot neamul bătăuşilor are mâncărime-n palmă, tot neamul bătăuşilor strigă ca un furnicar de Arhimezi:

„Daţi-mi o bâtă şi o spinare de reazim, şi voi face ţara conservatoare”.

Deschideţi uşile de perete, tipografii, căci se anunţă de departe un nour de programe, de manifeste, de profesii de credinţă! Scriitori necunoscuţi, toate nulităţile din fundul provinciilor, pe unde nici n-a încolţit sămânţa de stil, toţi râioşii literaturii, pe care nici însăşi Academia Română nu i-ar premia, toţi al căror nume sună în escu şi în eanu, toţi constipaţii din născare apar acum ca scriitori, fiecare cu profesioara lui de credinţă, fiecare cu manifestul lui, ungându-şi vorbele cu miere, jurând în numele tău, ţară.

* * *

Dar ascultă-i, ţară care-i suferi mută de durere! Ascultă cum toată vermina asta, care ţi-a ros şi măduva din oase, vorbeşte în numele tău prin întruniri, pentru ca apoi să te joace la club! Ascultă-i şi te cutremură!...

Ascultă-i, poporule muncitor, şi din chilia unde eşti aruncat, de pe paiele mucede ale bordeiului bătut de vânt, te ridică şi vin în mijlocul mascaradei ce se joacă deasupra ta; vino, Realitate crudă, Popor în lanţuri şi în zdrenţe, şi pecetluieşte, pe vecie molia ce te-a năpădit!

Voi toţi pe care v-a nedreptăţit orânduiala crudă a zilei de azi, voi, care suferiţi, care tremuraţi, care plângeţi, voi toţi pentru care soarele nu încălzeşte şi stelele nu lucesc, veniţi la noi! Veacuri de suferinţă vă-ndeamnă, o mare de nevoi v-adună, vă-nlănţuie un noian de năzuinţe!...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA