| Editura Global Info / Biografii |
Biografie
Nicolae Labiş
Poet român, deosebit de înzestrat, numit "buzduganul unei generaţii" de către Eugen Simion.
Nicolae Labiş.1935 — La 2 decembrie, se naşte în Poiana Mărului, comuna Mălini, raionul Fălticeni, judeţul Suceava, pe teritoriul fostului judeţ Baia, Nicolae Labiş. Mama sa, Ana-Profira, învăţătoare, este din Topoliţa, sat vecin cu Humuleştii. Bunica ei, Zamfira Blendea, era înrudită cu Ştefan şi Petrea Ciubotariul, tatăl lui Ion Creangă. Tatăl Anei-Profira, ţăran, a murit în luptele de la Mărăşeşti. Tatăl, Eugen Labiş, fiu de brigadier silvic, este absolvent al Şcolii Normale din Iaşi şi din 1931, învăţător. În afară de Nicolae, familia Labiş mai are două fete, Margareta şi Dorina.
1935-1942 — Nicolae învaţă să citească, la 5 ani, de la elevii mamei sale. Printre primele lecturi este "Capra cu trei iezi". Începe să deseneze.
1942-1946 — Urmează şcoala primară în satul natal, în clasa mamei sale. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial tatăl pleacă pe front, iar familia se refugiază în comuna Mihăeşti, satul Văcarea, lângă Câmpulung-Muscel, unde va urma clasa a III-a. Scrie poezii şi scenete şi îi place să apară în public ca recitator.
1944 — Nicolae Labiş a scris prima poezie intitulată S-a întors Vasilică din război!, poezie care nu s-a păstrat
1945 — În mai, familia se întoarce acasă şi se stabileşte la Mălini.
1946-1951 — A urmat Liceul „Nicolae Gane” din Fălticeni, perioadă în care scrie versuri.
Ţine un jurnal, Antologie şi informaţii literare, ce cuprinde gânduri, conspecte, rezumate, atestând un orizont şi un ritm de lectură impresionante. Compunerile sale impresionează atât pe colegi cât şi pe profesori. Participă, ca elev, la organizarea de conferinţe şi şezători literare, la 13 ani jucând, chiar în "Femeia îndărătnică", de Shakespeare, pe o scenă improvizată în Poiana Mărului.
1949 — Trimite "Scânteii Tineretului" Slove de ziar şi la Poşta redacţiei se observă că tânărul corespondent are "mult simţ artistic". În noiembrie, 1949, începe să scrie pe un caiet de şcoală, descoperit 30 ani mai târziu, nuvela Cărări spre victorie.
1950 — În noiembrie, are loc consfătuirea tinerilor scriitori moldoveni. Labiş este cel mai tânăr dintre participanţi. Poezia Fii dârz şi luptă, Nicolae! este publicată în "Iaşul nou" şi în ziarul "Lupta poporului" din Suceava.
1951 — În mai a obţinut premiul întâi, la Olimpiada naţională de limba română care a avut loc la Bucureşti. I se publică în revista "Viaţa Românească" nr. 6, poezia Gazeta de stradă.
1952 — În ianuarie, la iniţiativa lui Constantin Ciopraga, Labiş a fost transferat la Liceul „Mihail Sadoveanu” din Iaşi, unde a devenit conducătorul cenaclului literar. Îl cunoaşte pe George Mărgărit, poet şi publicist de autentică fineţe intelectuală, a cărui prietenie îl va însoţi toată viaţa.
Continuă seria "prelucrărilor", de aceasta dată din Lenau, pornind de la varianta literară făcută de Ştefan Siklody şi două traduceri vor apărea în "Iaşul nou".
Vara, Labiş întrerupe cursurile liceului, pe care îl va urma, din 1953, la fără frecvenţă pentru a da, în august 1954, la Fălticeni, examenul de maturitate, când obţine la limba română nota maximă.
La 15 septembrie, în urma unui examen de admitere, Nicolae Labiş intră la Şcoala de literatură "Mihai Eminescu" din Bucureşti. Face parte din a treia serie de "elevi" ai Şcolii, alături de Ion Gheorghe, Radu Cosaşu, Mihai Negulescu, Gheorghe Tomozei, Florin Mugur, Lucian Raicu, Doina Sălăjan. Învaţă la clasa de măiestrie a Veronicăi Porumbacu. Alţi profesori din şcoală sunt Mihai Gafiţa, Eusebiu Camilar, Mihai Beniuc, Nina Cassian, Mihu Dragomir, Tudor Vianu, D. Micu, Ion Oana.
Labiş este redactor la sectorul de poezie din redacţia "Ani de ucenicie", revista şcolii. Din această perioadă datează Minimale, caiet incluzând lecturi considerate ca fiind absolut obligatorii pentru un tânăr poet: Rilke, Arghezi, Valery, Ion Barbu, Descartes, Hegel, Heraclit, Kant, Horaţiu, Proust, Keats, Lukacs. Mitul lecturii şi al bibliotecii, constituit încă din copilarie, devine dominant în universul spiritual al adolescentului.
1953 — În august, sub semnătura Nicolae Mălin, în "Iaşul nou", apare poemul Cuvânt tovarăşului Vladimir Maiakovsks. Citeşte enorm şi îşi cheltuieşte toţi banii în librării sau anticariate.
1951-1954 — O extrem de intinsă producţie lirică, găzduită de principalele publicaţii culturale şi literare ale vremii.
1954 — În primăvară, în cadrul Uniunii Tineretului Muncitor au avut loc discuţii despre comportamentul său şi s-a decis expulzarea sa din rândurile organizaţiei. Cu toate acestea, pedeapsa nu a fost confirmată de organele superioare. Face dese vizite lui Mihail Sadoveanu.
În iunie, la banchetul de absolvire, Labiş recită poemul Vârsta de brom tipărit postum, în
1962. Este angajat în redacţia "Contemporanului", apoi a "Gazetei literare". În octombrie, în "Viaţa Românească", apare poemul Moartea căprioarei. Se înscrie la Facultatea de filologie, dar o părăseşte după un semestru.
1955-1956 — Sunt anii în care sunt scrise piesele lirice majore din creaţia poetului. Multe dintre ele, deşi publicate în reviste, nu intră în sumarul Primelor iubiri. Altele, vor rămâne în manuscris.
1956 — În martie, are loc conferinţa pe ţară a tinerilor scriitori, la care Labiş rosteşte un cuvânt exemplar.
Publică două volume, Puiul de cerb, poem pentru copii şi Primele iubiri, şi pregăteşte pentru tipar cel de-al treilea volum, Lupta cu inerţia, care-i va fi publicat postum în anul 1958.
Pe 10 decembrie noaptea, este accidentat de tramvai în staţia de vis-a-vis de Spitalul Colţea. Transportat la spital, este dignosticat cu traumatism cranian şi al coloanei vertebrale. Spre ziuă, este transferat la Spitalul de urgenţă. Aici, dimineaţa, va dicta prietenului său Aurel Covaci poemul Pasărea cu colţ de rubin....
La 22 decembrie, la ora 2 noaptea, Nicolae Labiş moare. Luni, 24 decembrie, ora 12.00, la adunarea de doliu de la Casa Scriitorilor vorbesc Eugen Jebeleanu, Gheorghe Tomozei şi Paul Georgescu, iar Paul Anghel citeşte Moartea căprioarei. Este înmormântat la cimitirul Bellu după ce convoiul face un ocol prin faţa mormântului lui Mihai Eminescu.
1958 — Apare volumul Lupta cu inerţia, sub îngrijirea unui colectiv.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
