Editura Global Info / Literatură

Bogdan Petriceicu Hasdeu

Sărăcia

Sărăcia cea flămândă
Ca puşcaşul stă la pândă,
  Cu cocoşul ridicat:
Dintr-un deget o mişcare,
Glonţul zboară cu turbare
  Şi vânatul a picat!

Munca tare, munca deasă
Numai dânsa nu mă lasă
  Zbuciumându-mă să pier:
Tocmai astfel altădată
O cămaşă ferecată
  Apăra p-un cavaler!

Dar junia mea, o, Doamne,
Face loc zbârcitei toamne:
  Bătrâneţele-au sosit!
Zile reci şi fără soare,
Ca un negru şir de cioare
  Pe cadavrul părăsit!

Munca geme şi suspină
Şi se roagă la odină, -
  Invalid neputincios,
Care după lungi campanii,
Când apar din nou duşmanii,
  Fără voie cade jos!

În zadar ca mai-nainte
Îmi azvârl trudita minte
  Colo-n sferele de sus:
Ea se-nalţă o bucată,
Şi s-afundă desperată,
  Ca lumina în apus!

Totuşi, surdă la durere,
Lumea strigă, lumea cere,
  Lumea strânge birul ei!
Dându-i spirit pentru pâine,
Ea-ţi dă oase ca la câine:
  Schimb de cărnuri şi idei!

Şi de ţi-a secat izvorul,
Te turteşte cu piciorul,
  Scuipă ca-ntr-o cârpă rea;
Căci pe lume n-o atinge
Că fitilul, ce se stinge,
  Ars-a numai pentru ea!...

Sărăcia cea flămândă
Stă ca un puşcaş la pândă,
  Cu cocoşul ridicat:
Dintr-un deget o mişcare,
Glonţul zboară cu turbare
  Şi vânatul a picat!...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA