Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Bolintineanu

La Danubiu

I

O, râu de timpuri mândre, Danubiu maiestos!
Tu ne rechemi cu fală trecutul glorios
Cum un bătrân ce timpul îl uită să răpească
Recheamă celor tineri mărirea strămoşească!
Dar rechemând virtutea străbunilor eroi,
În timpuri de cădere, cât dor deştepţi în noi!

II

În aurora timpului,
În zile mai senine,
Nu cunoscuseşi fiarele
Popoarelor străine.

Pe malurile fragede
Creşteau flori parfumate,
Eroi şi blânde vergine,
De graţii cununate.

Iar undele cu vasele
Se-ncununau voioase
Ca valurile câmpului
Cu flori primăvăroase.

Când armele străinilor
Tunau p-a ta câmpie,
În vijelia luptelor
Tu tresăreai c-urgie.

Sub undele sălbatice
Sorbeai tu hoarde rele;
Cu sânge, cu cadavere
Curau undele tele.

Atunci şi fiii patriei
Strigau cu flăcărare
„A noastră-i vechea Dunăre
Şi dalba-i apărare!"

III

P-ale tele valuri azi ca altădată,
Cresc flăcăi, fecioare, flori frumoase cresc,
Dar flăcăii pleacă fruntea durerată,
Verginele varsă lacrimă-nfocată,
Florile născute se şi veştejesc.

Vasele se leagăn peste valuri, line.
Dar cu fericire nu le pot vedea,
Căci aceste vase toate sunt străine
Şi tot pare-n lacrimi la vederea mea!

Astăzi ca-n vechime, când p-aceste maluri
Armele străine tună când şi când,
Tu tresări pe patu-ţi, volvori spumegând,
Sânge şi cadaveri râuri printre valuri.

Dar prin toate-aceste feluri de popoare
Ce pe lata-ţi faţă când şi când combat,
Fiii României în deşert îi cat,
În deşert îi cheamă vocea cea d-onoare.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA