Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Ion Minulescu

    Celei mai aproape

    De ce-ţi sunt ochii verzi ―
    Coloarea wagnerianelor motive ―
    Şi părul negru ca greşeala imaculatelor fecioare?
    De ce-ţi sunt buzele pătate de violete trecătoare?
    Şi mâinile de ce-ţi sunt albe ca albul tristelor altare
    Din Babilon,
    Şi din Ninive?

    De ce, când plângi,
    În plânsu-ţi moare o-ntreagă lume de petale
    De trandafiri,
    De chiparoase,
    De nuferi albi
    Şi crizanteme?...

    De ce, când plângi,
    Cu tine plânge tristeţea blondelor opale,
    Iar torţele aprinse-n umbra castelelor medievale
    Se sting suflate ca de groaza demoniacelor blesteme?...
    De ce, când cânţi,
    Cu tine cântă un infinit de armonii
    Ce năvălesc tumultoase
    Din golul zărilor,
    Din astre,
    Din zborul păsărilor albe,
    Din fundul mărilor albastre,
    Din lumea morţilor,
    Din lumea părerilor de rău târzii?

    Şi când stai ochi în ochi cu-amanţii ― poeţi
    Ce-ţi cântă ochii,
    Părul
    Şi buzele ―
    Când te-nfioară cuvintele ce n-au fost spuse,
    Când in penumbra violetă a trioletelor apuse
    Pui într-o cumpănă Minciuna
    Şi-ntr-altă cumpănă-Adevărul,
    De ce te pleci spre cel mai tânăr dintre poeţi,
    Şi-i strângi cu sete
    În palme capul,
    Ca-ntr-o gheară de vultur însetat de sânge,
    Şi dinţii tăi
    De ce-i pictează, în rozu-obrajilor, motive
    Asiriene,
    Din poemul trăit de sfintele poete
    În noaptea-altarelor păgâne
    Din Babilon
    Şi din Ninive?…


    Viaţa literară şi artistică, nr. 29, 29 iulie 1907




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA