Editura Global Info / Literatură

Ioan I. Ciorănescu

Ades mi-aduc aminte

Ades mi-aduc aminte, iubito, că stăteam
În ceţele gălbui de toamnă, în odaie
Să despletesc reci chipuri pe aburitul geam
Din linii frânte, fine ca firele de paie.

Acuma, când trecutul l-aud ca un refren
Şi-n gânduri mi se-nfige ca-ntr-un oştean o schije,
Figura ta, iubito, o văd ca pe-un desen
Ce-l însemnai odată copil, cu sârg şi grije.

Cum aş privi în lumea de-afară liniştit
Prin chipu-ţi cu reflexe de solzi uşori de mică!
Dar geamul iar se face în minte-mi aburit
Şi nu mai văd nimica, şi nu mai ştiu nimica ...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA