Editura Global Info / Literatură

Constantin Mille

Cătră sărăcie

    Sărăcie, Sărăcie,
Blăstămatu-te-am eu oare
Când cu buza-ţi arzătoare
Sărutai gâtul şi fruntea
Şi de mână mă duceai
Ca să trec în grabă puntea
Unui trai de vijelie,
    Sărăcie, Sărăcie?...

    Sărăcie, Sărăcie,
Să fii binecuvântată;
Fără mamă, fără tată,
Dus de viţiuri, dus de rele,
De-ai desfrâului iuţi cai,
N´am mânjit zilele mele
Bându-ţi apa ta sălcie
    Sărăcie, Sărăcie!

    Sărăcie, Sărăcie,
Cu-al tău vin plin de acrime
A avuţilor lungi crime
Le-am udat şi blăstămat
Şi sărac, purtat de grijă,
De puternici insultat,
Pentr-un ţel viaţ´am dat...
Ducând fruntea cu mândrie,
    Sărăcie, Sărăcie!

    Sărăcie, Sărăcie,
Ai păzit a mea onoare
De ispita ´nşelătoare
Şi de viţii ai păzit...
Când prin glasul lung de spijă
Anunţa-vor c´am murit,
Ca un geniu mult iubit,
Chipul tău deasupra-mi fie
    Sărăcie, Sărăcie!

Din volumul Caietul roşu

TE-AR MAI PUTEA INTERESA