Editura Global Info / Literatură

Constantin Negruzzi

Apolog

Παν μετρσυ αριστσν

Tot timpul care oamenii
Pe lume îl petrec,
Preste roata Norocului
A se sui se-ntrec;
Iar când acum se bucură
Că s-au urcat pe ea,
Gândind să-şi facă mendrele
Precum nădejduia,
Rotunda roată răpede
Pe schiţe se-nvârti,
Şi mândrul poticnindu-se,
Cade cum nu gândi.
Iar omul ce de raţie
Se tot călăuzi,
Şi-n toată vremea cumpăna
În orişice păzi,
Nu-i pasă dacă vifore
Pe lume s-au stârnit,
Vârtejele-ntâmplărilor
Îl află liniştit.
El ştie că furtunele
Nu pot lung timp ţinea,
Curând veni-va soarele
Ce le va-mprăştia.
Cunoaşte jucăriile
Vicleanului Noroc,
De-a lui favoruri putrede
Râzând, îşi bate joc.
Acest fel traiu-i limpede
Se trece liniştit,
Şi când moartea s-apropie
Îl află pregătit.

Apărut cu titlul Domnului P. Prunco, în Alăuta românească, 1837, 14 martie

TE-AR MAI PUTEA INTERESA