Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Bolintineanu

Coroba

Într-a nopţii pace ei sărbătoresc
Până când în aer stelele albesc.
Dar atunci în sala cea de sărbătoare
Coperit de rane un ostaş apare
— „Hanul cu tătarii vin p-acest pământ
Şi îl schimbă-n doliu şi în trist mormânt!"

Astfel zice bravul şi sub răni s-abate.
Domnul îl sarută şi cu bunătate
Zice: — „Mergi d-alină nobilul tău chin
P-al meu pat molatic în repaos lin!"

Danţul urmă cursu-i: muzicile sună.
Ştefănică-vodă dănţuie c-o jună.
— „Dulce copiliţă! Ştefan îi zicea,
Vrei să-ţi dau coroana şi cu viaţa mea?"
— „De voieşti, o, doamne, dulce să-mi fii mie,
Lasă desfătarea, mergi la bătălie!"

Domnul stă pe gânduri, pare ruşinat.
Cheamă căpitanii... Toţi a-ncălecat.
Zboară la Coroba, pe tătari loveşte,
Îi fărâmă crâncen şi pe mulţi robeşte.
D-acolo se-nturnă către mândra sa
Şi cu-a lui coroană îi dă mâna sa.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA