Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Bolintineanu

Domnul Ionaşcu

Ionaşcu-adună capii la senat.
Cu durere-n suflet el a cuvântat:
— „Poarta cere darea d-astăzi îndoită;
Dar Moldova noastră cade mai zdrobită;
Însă nu-i acesta lucrul cel mai rău;
Dar cu asta ţara pierde dreptul său.
Drepturile sale sunt tot ce-i rămâne,
Sunt tot viitorul ţărilor române.
Toată faţa ţării fiilor moldavi
E stropită nobil cu sânge de bravi.
Cum au fost părinţii, fiii n-au să fie?
Şi-au uscat ei oare sufletu-n sclavie?
Voi, fruntaşii ţării, ce sub arme-albiţi,
Din trecuta fală, dulce vă hrăniţi.
Preoţi, sfinţi apostoli de creştinătate,
Nobilaţi durerea ţării ce s-abate!
Misia cerească cum o să-mpliniţi,
Când creştinii popoli vor cădea robiţi?
Tu, junime vie şi mărinimoasă,
Tu, ce-n orice locuri inima-ţi frumoasă
Râură mari gânduri printre muritori,
Cum o primăvară varsă dalbe flori,
Vei vedea tu oare cetele străine
Fărâmând cu moarte ţările creştine,
Fără sa se rupă sufletu-ţi de dor,
Fără să se-nalţe braţu-ţi vingător?"
Astfel zice domnul mândru-aplaudat.
Sufletul lui Ştefan pe toţi s-a vărsat.
Domnul cu poporul jură ca să piară,
Pe tărâmul luptei, pentru sfânta ţară.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA